Ce este un CLUF? Contractul pe care îl semnați fără să îl citiți vreodată
Să punem o întrebare simplă: atunci când „cumpărați” un joc video, ce plătiți de fapt? Răspunsul surprinde majoritatea jucătorilor. Nu cumpărați un joc. Cumpărați un drept de utilizare, o licență, reglementată printr-un contract numit Contractul de Licență pentru Utilizatorul Final (CLUF), sau EULA în engleză (End User License Agreement).
Iar acest lucru nu este nici nou, nici specific mediului digital. Acest contract exista deja pe vremea produselor fizice. Se afla în cutie.
„A semna” un contract pe care nu îl poți citi înainte de a-l semna
Pe vechile cutii de jocuri, de software, uneori de cartușe, exista un sigiliu sau o folie de plastic care trebuia ruptă pentru a deschide cutia. Ruperea acestui sigiliu era, din punct de vedere juridic, considerată a echivala cu acceptarea licenței, o practică numită „shrink-wrap contract”. Paradoxul este amețitor: licența se afla în interiorul cutiei, deci pentru a o citi trebuia mai întâi să o deschizi… iar deschiderea echivala cu acceptarea. Cu alte cuvinte, semnați înainte de a putea citi.
Astăzi, este aceeași logică, sub două forme:
- fie apare un bloc de text ilizibil cu un buton „Accept”, iar nimeni nu îl citește;
- fie acceptați prin simplul fapt de a lansa jocul, fără să vi se arate absolut nimic.
Și dacă refuzați? Ați cumpărat un joc la care nu aveți dreptul să jucați. În mod logic, și potrivit dreptului european, un refuz ar trebui să atragă o rambursare. Acest lucru aproape că nu este niciodată propus în mod clar.
Același contract pentru toate jocurile
Un editor nu redactează un contract pentru fiecare joc. Scrie un singur CLUF-cadru și îl aplică întregii sale game. De ce? Pentru că pornește de la premisa că nu îl veți citi. Se poate așadar pune în el aproape orice „pentru orice eventualitate”, clauze care nu servesc niciodată, cu excepția zilei în care editorul decide să le folosească împotriva dumneavoastră.
Câteva exemple prezente cu adevărat în CLUF-urile marilor editori:
- Interzicerea revânzării. Contractul afirmă adesea că jocul este de unică folosință și nu poate fi revândut. Dacă am urma contractul la literă, aproape toți jucătorii care au revândut vreodată un joc ar fi „vinovați”. Din fericire, pentru produsele fizice, regula legală a epuizării drepturilor autorizează revânzarea, indiferent ce spune contractul.
- Posibilă întrerupere „într-o bună zi”. Contractul prevede că editorul vă va putea retrage accesul la joc, fără a vă da vreodată o dată. Un contract normal stabilește termene; aici, vi se spune doar „într-o zi, poate”.
- Conexiune obligatorie, inclusiv în modul solo, adesea din motive de colectare a datelor la fel de mult ca din motive de protecție.
Un contract care se schimbă după „semnătura” dumneavoastră
Acesta este, fără îndoială, aspectul cel mai anormal. Majoritatea CLUF-urilor prevăd că editorul le poate modifica unilateral, oricând dorește, uneori fără preaviz. Imaginați-vă că semnați contractul de închiriere al locuinței dumneavoastră, apoi primiți un mesaj: „am decis că apartamentul dumneavoastră nu mai are acoperiș, așa stau lucrurile”. Aceasta este, la propriu, ceea ce permit aceste clauze.
Or, un contract nu este mai presus de legi. Presupune două părți, un acord și un echilibru. În Europa, mai multe acte normative vin tocmai pentru a reechilibra relația:
- dreptul de retragere de 14 zile pentru orice achiziție online (la care CLUF-urile vă cer aproape întotdeauna să renunțați de la bun început);
- directiva (UE) 2019/770 privind conținutul digital, care impune o obligație de conformitate și reglementează modificările unilaterale;
- dreptul clauzelor abuzive (directiva 93/13/CEE), care consideră „nescrisă” orice clauză ce creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul dumneavoastră;
- RGPD, care impune o bază legală valabilă și o informare clară pentru colectarea datelor dumneavoastră de joc, și, atunci când editorul se bazează pe consimțământ, un consimțământ liber și în cunoștință de cauză.
Ce ar trebui să puteți ști înainte de a plăti
Adevărata miză nu este „fizic versus digital”. Este transparența și alegerea. Înainte de a plăti, ar trebui să cunoașteți clar:
- natura a ceea ce cumpărați (un joc? o licență? un serviciu? DLC-uri?);
- durata accesului, nelimitată sau limitată, și condițiile în care poate dispărea;
- drepturile dumneavoastră: de a transfera, împrumuta, revinde, salva, de a fi rambursat;
- ce se face cu datele dumneavoastră;
- regulile de modificare a contractului.
Nimic din toate acestea nu este nerezonabil: este exact ceea ce garantează deja, pentru alte produse și servicii, dreptul consumatorului. Un abonament telefonic, o cutie de internet, un aparat electronic, toate acestea vin cu proceduri clare de retragere, de reziliere și de sfârșit de viață. De ce ar fi jocul video, devenit cea mai puternică industrie culturală din lume, scutit de acest lucru?
Un joc nu este o bucată de plastic. Este o operă la care participați, ore din viața dumneavoastră, amintiri. Contractul care reglementează accesul dumneavoastră la această operă merită să fie citit, înțeles și, atunci când este dezechilibrat, contestat.
Pentru un caz concret, citiți analiza noastră a CLUF-ului Ubisoft în lumina cazului The Crew.
Referințe oficiale
Evaluați acest articol
4.7/5 · 7 vot
Comentarii (2)
Enfin quelqu''un qui explique clairement le coup du sceau qu''on déchire = acceptation. Je ne l''avais jamais vu sous cet angle. Excellent article.
Le parallèle avec le bail sans toit est parfait. À faire lire à tous les joueurs qui pensent "posséder" leurs jeux.