Propunere: o revânzare echitabilă a jocurilor dematerializate

Acest text este o propunere cetățenească, cu scop de pledoarie. Nu are valoare normativă, dar schițează ceea ce ar putea fi un cadru legal echilibrat pentru revânzarea jocurilor dematerializate, un drept pe care jurisprudența actuală îl refuză (vezi dosarul nostru).

De ce o lege?

Revoluția digitală a transformat modul în care achiziționăm un joc. Formatul dematerializat aduce accesibilitate, dar a făcut să dispară o libertate pe care formatul fizic o garanta: aceea de a revinde, împrumuta sau lăsa moștenire ceea ce am cumpărat. Întrucât instanțele franceze au refuzat să recunoască acest drept pentru produsele digitale (Cour de cassation, 23 octombrie 2024), doar o evoluție legislativă, ideal la nivel european, îl poate restabili. Iată principiile pe care aceasta le-ar putea stabili.

Articolul 1, Definiție

Un „joc dematerializat” desemnează orice joc video distribuit și achiziționat fără suport fizic, printr-o platformă digitală. Licența de utilizare achiziționată cu titlu oneros și pe o durată nedeterminată este atașată consumatorului care a achiziționat-o, acesta putând dispune de ea în condițiile de mai jos.

Articolul 2, Dreptul de revânzare

Orice consumator care a achiziționat legal o licență de joc dematerializat, pe o durată nedeterminată, dispune de dreptul de a o revinde. Revânzarea atrage stingerea dreptului de utilizare al vânzătorului: licența este transferată, nu duplicată („o licență, un singur titular la un moment dat”).

Articolul 3, Modalități și remunerarea autorului

Platformele pun la dispoziție un mecanism de transfer securizat și trasabil. O parte din prețul de revânzare poate fi reversată editorului și titularilor de drepturi, pentru a asocia creația acestei piețe secundare, lucru pe care piața fizică la mâna a doua nu îl permite astăzi.

Articolul 4, Informare și transparență

Înainte de achiziție, consumatorul este informat clar cu privire la natura a ceea ce achiziționează (licență și nu proprietate), la durata acesteia, la caracterul său revandabil sau nu, precum și la condițiile de încetare a serviciului. Aceste informații condiționează validitatea consimțământului.

Articolul 5, Articularea cu dreptul european

Această propunere se înscrie în prelungirea directivei (UE) 2019/770 privind conținutul digital și a dreptului consumului. Ea urmărește să extindă la mediul digital logica epuizării drepturilor, recunoscută astăzi pentru produsele fizice și, parțial, pentru software (hotărârea UsedSoft).

Un astfel de cadru ar fi avantajos pentru ambele părți: citiți de ce în articolul nostru despre avantajele revânzării pentru editorii înșiși.