Conservare: își arde industria propria moștenire?
Industria jocurilor video are o istorie de peste 60 de ani. Cu toate acestea, eforturile de conservare a acestui patrimoniu rămân dramatic de insuficiente, până într-atât încât ne putem întreba dacă sectorul nu își arde, la propriu, propria memorie.
Cifre alarmante
Un studiu realizat de Video Game History Foundation (VGHF), în colaborare cu Software Preservation Network, a stabilit că 87% dintre jocurile lansate înainte de 2010 nu mai sunt disponibile comercial, doar 13% mai fiind încă disponibile. Câteva repere:
- Commodore 64 (1982), platformă majoră cu aproximativ 10.000 de titluri, mai are în circulație comercială doar aproximativ 4,5% din catalogul său.
- Mai puțin de 3% dintre jocurile lansate înainte de 1985 mai sunt încă disponibile.
Pentru a juca majoritatea jocurilor clasice, nu mai rămân decât trei opțiuni: să deții propria colecție, să apelezi la emulare (adesea într-o zonă gri din punct de vedere juridic) sau să frecventezi o rară bibliotecă specializată.
Nici digitalul nu a rezolvat nimic
S-ar putea crede că distribuția digitală, după 2010, ar facilita conservarea. Este exact invers: titluri dispar din magazine într-un ritm susținut, fără a lăsa nicio urmă fizică. Proiecte comunitare precum Delisted Games sau Old Games Download încearcă să documenteze aceste dispariții, dar ele compensează o carență care ar trebui să revină industriei și autorităților publice.
O negare instituțională
În fața acestei constatări, Entertainment Software Association (ESA), care reprezintă editorii americani, susține că industria face suficient, opunându-se totodată în mod regulat excepțiilor care ar permite bibliotecilor să ofere acces la distanță la jocurile vechi. ESA pune în evidență donații punctuale (peste 2.500 de jocuri încredințate Library of Congress), dar situația nu este mulțumitoare: conservarea nu se poate baza doar pe bunăvoința celor care au interesul de a vinde produse noi.
A conserva nu înseamnă doar a salva bestsellerurile. Înseamnă a salva diversitatea unei culturi, inclusiv operele minore, experimentale, uitate, care constituie bogăția unei arte.
Sursă: GamesIndustry.biz, « Video game preservation: is the industry torching its own legacy? »
Referințe oficiale
Evaluați acest articol
4.5/5 · 4 vot
Comentarii (0)
Fiți primul care comentează acest articol.