Legea, CGU, practicile comerciale: cine are cu adevărat câștig de cauză?

Pentru a te descurca în dezbaterea privind drepturile jucătorilor, trebuie mai întâi să distingem câteva noțiuni adesea confundate. Ele explică de ce o clauză dintr-un contract nu poate totul.

Vocabularul de bază

• Legea: regulile adoptate de legiuitor. Ele se impun tuturor, atât cetățenilor, cât și companiilor.
• Aplicarea legii: modul în care aceasta este efectiv pusă în practică. O lege poate exista, dar poate fi puțin aplicată, din lipsă de plângeri sau de controale.
• Aplicabilitatea: nu toate regulile sunt valabile peste tot. O directivă europeană, de exemplu, trebuie transpusă în dreptul național pentru a produce pe deplin efecte, spre deosebire de un regulament, direct aplicabil.
• CGU: condițiile stabilite unilateral de o companie. Sunt contracte, dar contracte supuse legii.

Ierarhia normelor

Acesta este punctul esențial: un contract nu poate deroga de la regulile imperative. Un CGU care pretinde că te privează de un drept garantat de lege (dreptul de retragere, garanția de conformitate, protecția împotriva clauzelor abuzive) este, în această privință, lipsit de efect. În dreptul european al consumului, aceste protecții țin de ordinea publică: nu se poate renunța valabil la ele, nici măcar „acceptând”.

„E scris în contract” nu a însemnat niciodată „e legal”. Un contract se supune legii, nu invers.

De ce editorii scriu totuși aceste clauze

Pentru că funcționează atâta timp cât nimeni nu le contestă. O clauză abuzivă rămâne în contract și descurajează majoritatea utilizatorilor, până când un judecător, o asociație sau o autoritate o anulează. De aici importanța de a-ți cunoaște drepturile.

Vezi: clauzele abuzive · drepturile tale de consumator.

Referințe oficiale

• Directiva 93/13/CEE, clauze abuzive (EUR-Lex)
• Directiva (UE) 2019/770, conținuturi și servicii digitale (EUR-Lex)
• Directiva 2011/83/UE, drepturile consumatorilor (EUR-Lex)